O nouă zi , plină de speranțe și puțin absurdă cu aberații, dar îmi place și așa. Azi, am zis că scriu despre sentimentele formate și rupte din seringa unei dragoste pure care a existat în fantezia unei fantome. Ce e dragostea? O emoție, o trăire, o împărtășire, o adiere... sau? E o durere, o enigmă, un ambalaj din frînturi a milioane de suflete? Mmm... Eu habar nu am dacă ea totuși există. Și mă tot gândesc că prin fățărniciile din jur, nici nu îți poți da seama când un om plânge cu adevărat sau doar se preface. Am acumulat ultimul timp atâta indiferență, că paranoic am început a vorbi în oglindă cu un personaj care semăna la nebunie cu mine. Avea ochii mei, nasul meu, obrajii mei, culoarea părului meu și parcă era în aceeași îmbrăcăminte, și zău că eram chiar eu. Și mi-am dat întrebări, la care tot eu am răspuns. Într-o viață din trecut, am avut puteri paranormale cred eu, poate vorbeam cu morții, și poate veneam de fiecare dată tot la înmormântarea mea și priveam cum mă duc oamenii pe ultimul drum. Acum în prezent sunt, exist, iar în viitor cred că voi fi o fantomă care va dărui la oameni seringi cu doze de fericire. Pentru că oamenii-s triști, și-au uitat prețul, nu-și cunosc istoria, sunt răi, nu pot întinde o mână de ajutor și tot ei se inhibă în durerile practic care nici nu le descriu viața. Ar fi frumos să existe seringi cu doze de zâmbete, fericire, inteligență, onestitate, fidelitate, sinceritate, omenie. Ar fi frumos totuși nu? Asta e. Ne împărțim în multe categorii, și jucăm diferite roluri de existență. De exemplu eu, înainte mă temeam foarte tare de morți, și după ce am pierdut oamenii scumpi, și i-am plâns, am înțeles un lucru doar... Că, gata,... Ei nu mai sunt... Un mort, e mort, nu îți face nimic rău. Rău îți pot face doar oamenii care mai trăiesc și care te invidiază. Și am înțeles încă un lucru, că dacă ai mai da o șansa de trai unei persoane care nu mai e în viață, fie bunica ta sau bunelul tău, sau fie mama ta sau tatăl tău, ei ar schimba viața fiecărui om. Pentru că mult contează să vezi o altă viață și să vreai binele prin schimbare. La final vă spun, prețuiți-vă viața, părinții, buneii, să îi odihnească Dumnezeu pe cei care nu mai sunt printre noi și fiți voi schimbarea în viața cuiva drag vouă. Împărțiți cât mai multe doze de zâmbete și fericire, molipsiți prin fapte și prin bunătate. V-am cuprins. )
0 Коммент.:
Trimiteți un comentariu