Poate. Este. La revedere.

De multe ori ne-am plîns, ne-am spus durerea celor ce nu ne-au meritat. Ne-am dăruit din plin, formînd cercuri cerșetoare de emoții naive. Ne-a stopat un singur "Poate", ne-a etalat un singur "Este" și ne-a omorît un brutal "La revedere". De fiecare dată ne întrebăm: - Cînd? Poate azi? Dar poate mîine?. Da, iată-l acel "Poate" , plin de aberație și minciună. E mai ușor să ne mințim pe înșii noi, că azi va fi mai bine, e ușor să ne lovim de fiecare dezastru petrecut în viețile noastre, e mult mai grațios să ne aflăm alături de cei care "poate" nu ne merită, dar "poate" ce e al nostru este pus de-o parte? Sunt mulți care nu au tărie destulă, să fie încrezuți că tot ceea ce le place - este viață, căci viața totuși este o artă, pe care o creem și o ștergem. O creem prin vise, prin dorințe și prin plăcerea noastră, dar totodată o putem șterge cu încăpățînare, invidie și ură. Avem prea multe segmente întrerupte, aduse din trecut și plasate în prezent. Fiecare segment ascunde cîte o amintire. Știu, ca sunt mulți care și-ar dori să-și schimbe trecutul, dar poate e mai bine să trăiți cu prezentul și să vă schimbați acum? Exact, poate. Și totuși ce este durerea? Am ajuns să ii dăm importanță ei, căci totuși ea există. Este... Tot ce iubim, ne taie pe viu, tot ce îndrăgim, ne dăruie speranțe, iar tot ceea în ce nu credem, ne lasă totuși duși de val. O durere nu o împarți la doi, sau zeci, sute și mii de oameni. O durere nu o auzi, nu o cauți, nu o accepți, dar o simți. Te taie, te lovește, te imprimă, te roade, te caută, te întărește, te face mai puternic sau mai slab, te coboară dar rareori te ajută să te ridici. O durere "Este" ... Tu știi ce simte o mamă tînără care își pierde primul copil? Tu crezi că ai simțit durerea mamei tale, cînd o tăiau pe viu ca să poți avea tu această viață? Tu știi cum te privește un cîine de pe stradă, atunci cînd dai cu piciorul în el? Tu simți diferența dintre a avea comfort și între a dormi într-o scară pustie fiind boschetar? Tu crezi că bătrîna care vinde legume,fructe și produse alimentare la piața de lîngă casa ta, are mîinele murdare și vinde otravă? Nu, nu e așa. Acea bătrîna se trezea în fiecare zi la ora 4, ca să culeagă mîncarea, și stătea in ploi și ninsori ca să se întrețina și ea din ceva, fiind singură. Avea mîinele vinete si îmbibate în tăieturi atunci cînd cosea iarba, și apoi sădea și culegea. Dureri sunt multe și toate diferite. Pierzi pe cineva foarte drag, suferind de o boală gravă, faci accident și rămîi invalid pe viață, sau poate vezi cum un soț beat își bate soția însărcinată și oricum te doare și pe tine tot ceea ce se întîmplă în jur. Durerea "Este" , și ea există. La "poate" și "este" i se adăuga și butonul - pauză. Pentru că totuși fiecare din noi își vinde succesul pentru un destin. Un destin pe care tot noi îl împletim din lozii colorate, iar altul îl lipim din plastelină. Iar în momente grele, ne jucăm pictînd tăcerea. Pentru că prin tăcere am învățat să spunem - La revedere. Pentru că prin rămas bun, așteptăm să fim opriți și să aducem o schimbare.Dar o schimbare în primul rînd începe de la propriul acel "Eu". O schimbare prin care să fii mai bun, ar însemna să oferi ajutor celor care au nevoie, să zîmbești unui copil care te privește, și să fii tu. "La revedere" , - o să reușești să spui la tot și toate, dar timpul fuge , trebuie să te grăbești să fii fericit!