Nicotina în mine

O noua zi… Eu zbor… N-am fumat, dar am nicotină în mine. N-am baut dar sunt beată.
M-am îmbătat de amintirile frumoase. Și mă doare… Mă doare corpul, sufletul, capul, mă doare totul. Aș fuma pîna mi-ar fi rău, aș bea pînă aș uita cum mă cheamă, dar, nu va aduce la nici-un bine. E destul că tu ești ca o nicotină. Amorțește totul în mine, și parcă am o energie, că aș vrea să fug, și parcă este durerea ce mă taie dinăuntru. Ohh da… Eu uit mereu. Erai un drog plăcut, acum ești doar o fragedă nicotină. Ești un soi care revine după mult timp, ca o fantomă și se preface în drog, și după, te-ai învățat să dispari neauzit și nevăzut de nimeni, cu pași mari, lăsînd locul gol de nicotină...
Îmi vine să urlu. Rămîne doar nicotină, după tine. Cred că o să fumez ca să simt reala nicotină, pentru că, dîndu-ți libertate, am hotărît că nu mai am nevoie de nicotina artificială. Adio, dragă nicotină.