Zilele tot trec si eu tot pe loc stau… Incepind cu 2014, am cunoscut oameni noi, au inceput sa ma respecte si cunoasca si mai multi… Am invatat sa fiu om matur, intr-o situatie pentru copii… Si am pierdut oameni scumpi. In acest an, l-am pierdut pe tata, am pierdut-o si pe mama… Am pierdut tot ce am avut… In acest an, am avut 2 lovituri de masina, am fumat si baut multe energizante… Am lucrat si n-am dormit noptile… In acest an, am apropiat doar un singur om, de sufletul si inima mea… In acest an, mi-au crescut dorintele de a ajuta pe cei din jur, si mai mult… In acest an, am invatat sa nu urasc, dar sa permit sa plece ceea ce nu-mi apartine… In acest an, cel mai bun prieten si-a revenit din coma dura… In acest an, am inteles ca trebuie sa pretuiesc talentul, si in acest an am inteles ca sunt om diferit… Diferit in vorba, in gesticulatii, gindire, zimbet, idei si nebunii… Acest an, e ultimul an trait de mine… Si eu n-am vrut sa produc durere nimanui… Am plins alaturi, am ris, am alergat prin ploaie, am mincat inghetata, am cintat si distrat alaturi de un om minunat. In acest an, multe dorinte de-ale mele au devenit realitati… In acest an, eu am aflat ca exista o multime care ma respecta si iubeste nu pentru ochii frumosi, pentru parul lung, sau pentru zimbet si talent… Dar pentru suflet, pentru sinceritatea si omenia care o port… A fost placut sa realizez ca exista oameni care nu numai ma vor lauda sau critica, dar care vor spune si un simplu adevar. 2014 – anul numerologiei frumoase. Acum ultima saptamina… Ma simt un nimeni… Ma simt un nimeni, acolo unde trebuia sa fiu un simplu trecator… Si e momentul cind doare… Doare cind inghit saliva, doare cind trag fumul in mine, de parca imi ard sufletul, si doare cind beau… Saptamina data, s-a prefacut intr-un drum din antichetate, iar eu parca sunt o linie care indica drumul… Pentru cei scumpi eram gata sa-mi dau viata… Doare cind nu se pretuieste la timp… Doare caci nu mai stiu ce e imbratisarea strinsa de mama si tata… Si cite lacrimi curg siroaie… Si cite tipete de durere ies din gura mea, stiu doar eu… Citi pumni am tot lovit si cit de tare am scrishnind din dinti, stiu doar cei patru pereti… Din an in an se repeta… Ca sunt alaturi de toti, care au nevoie… Si la urma, stau si ma uit la cer singura si inteleg ca sunt singura si inteleg ca sunt un nimeni… Pentru toti, as da o petrecere, si mi-as taia toate sentimentele si mi le-as ingropa, si m-as distra alaturi de toti, ca ei sa ma tie minte ca cel mai pozitiv om… Pacat ca oamenii scumpi pot striga si vorbi urit, acolo unde nu trebuie… Si pacat ca prin comportament, te ajuta sa-ti dai seama ca „raceala” deja si-a facut treaba. Pacat… Ma simt un nimeni… Sunt un nimeni trecator, pe ultima suta de metri…
0 Коммент.:
Trimiteți un comentariu