Deseori ma intreb, daca ma mai tii minte… Am aparut tare naiv, dar frumos in viata ta… Zi de zi, ma gindesc la tine, ma gindesc ce faci, cum te simti, cum te descurci fara mine… Si, ma mai gindesc daca ai dorinta de a intoarce totul inapoi. E toamna, e octombrie… Mai bine zis, jumate de octombrie s-a dus deja. Nu vorbim de ceva timp, nu mai zimbim impreuna, si in mine un gol imens se stringe… Da, mi-e dor de tine… Stiu bine ca e reciproc, dar poate nu… Si daca as fi Dumnezeu, crede-ma, as fi totul intors. As blestema si arde certurile, neintelegerile, supararile si kilometrii reci. Atit de multe, am putea intoarce inapoi, atit de multe am putea schimba, atit de multe am putea face… Dar… Poate ca e de vina mindria, poate ca e de vina supararea, dar poate ca e de vina distanta. Eu insami, existam doar pentru tine. Nu stiu tu, pentru cine existai. Nu eram o persoana visatoare, poate prea realista si increzuta in sine, afirmind ca tu erai un ideal sfint pentru mine si trebuia sa fac tot posibilul ca sa-ti arat ca fericirea adevarata exista. Dar fericirea exista. Fericirea mea erai tu. Fericirea mea era zimbetul tau, era vocea ta dulce, erau ochii tai verzi frumosi. Fericirea mea era lumea ta. M-am nascut in lumea mea, am vrut sa cunosc lumea ta, sa-ti fiu cu adevarat alaturi si cu timpul sa creem si lumea noastra. O lume a noastra, unde aveam sa fim soare si luna, noapte si zi, ploaie si vint. Poate ca mai exista dorinta de a intoarce totul inapoi, dar nu mai avem puteri. Am dat miinele jos, desi poate nu ne vine sa credem in asta, dar asa si este. Nu mai existam noi, existi tu, si exist si eu. Sper ca amintirele sa-ti poarte noroc si sa ma tii minte de o persoana buna in viata ta. Iar lumea noastra va fi mereu cu noi, doar ca noi nu o vom deschide niciodata pentru a vedea ce e acolo, pentru ca o cheie e la mine si alta cheie e la tine. Se stinge totul zi de zi. Imi pare rau. Sper ca ma mai tii minte. Ramin a fi, o amintire frumoase si naiva a ta.
0 Коммент.:
Trimiteți un comentariu