Lonely

In camera 3 pereti,o usa,un geam… Si becul a ars… In camera e intuneric… Eu pe podea… Casa toata e plina de pustietate… Dac-ai sti tu,cita durere mi-ai produs cu plecarea ta,te-ai mai intoarce? Si repet intruna ca mi-e dor de tine,de ochii tai,de infatisarea ta,de zimbetul tau,de glasul tau… Si ma ridic de pe podea,si merg prin casa si inteleg ca golul din mine se preface in arta… Dar mi-e atit de greu si rau fara tine… Toata casa o patrund din lung si lat si simt inca parfumul tau… 8 zile fara tine… Sunt ca un mort innadusit in machiaj si pleoape false. Sunt un manechin intretaiat in sentimente si ars ca foaia… De ce ai hotarit sa ma lasi,o stii doar tu… Imi dadeam seama ca nu vei fi mereu alaturi,dar… Cit imi e de scirbos sa mai beau cafeaua fara gust,si cit imi e de negru sufletul… Da,eu stiam ca vei pleca… Si iar ecouri aud in camera,si-mi pare ca aiuresc… Totul nu e ca acel „ieri” – ce a fost plin de sentimente frumoase traite… Mi-e dor de tine… Am nevoie de tine… Peretii albi,imi iau toata durerea si fumul de tigara se imbiba pe ei,si devin pereti galbeni… Nu mi-e linistit,mai ales aici,fara tine. Eu stiam ca tu vei pleca,iar eu am ajuns la fraza repetata de multe ori ca – „Nu voi putea trai fara tine…” As lua o foaie,si ti-as picta chipul,ca sa nu te uit…