Tot mai des imi vin ginduri ca vreau sa dispar, sa ma izolez sau sa ma prefac intr-un vint… Orice se intimpla, ma atinge si ma doare… Am impresia ca inca putin, si vine acea neagra zi in istoria vietii mele… Da, sunt matura, si raspund pentru faptele care le fac… Dar uneori, vreau sa fiu copil… Un copil care moare… Dar nu un om matur, care lupta degeaba cu sinceritatea… E ora 23… Si eu stau si ma uit la mine, in oglinda si inteleg ca ma urasc… Ma urasc si vreau sa inchid ochii… Ma doare ca ceea ce am, eu pierd… Desi… Poate oamenii pe care ii consideram scumpi si in vorbele caror credeam ca mereu imi vor fi alaturi – erau doar vorbe goale… Ca peste un timp, ma trezeam in minte, fara acesti oameni… Si acum, cind m-am maturizat… Am inteles ca nu prietenul te face om, dar tu faci prietenul… Am crescut si maturizat ca un suflet vagabond zburind din carne fripta si taiata cu lama… Acum cind mi-am vazut de viata mea si am cunoscut multa lume noua… Am inteles ca nu vreau sa ma pierd… Nu iubesc sa port masti si fete fatarnice. Dar in ultimul timp, am tot cunoscut oameni fatarnici… Si am fost tradata de ei, in schimb ei au fost ajutati si ridicati de mine… Si acum cind am inteles ca eu nu caut oameni in viata mea, si ei nu ma cauta, dar noi ne gasim reciproc… Asa a fost sa fie si ne-am gasit. Totul la timpul sau si pasi mici se rostogoleau spre inima mea. Acum ca am crescut si ca nu mai fac greselile din trecut imi dau o singura intrebare… „De ce trebuie sa las persoana, atunci cind simt ca aceasta e persoana linga care o sa rid si care va avea sustinerea mea si la 2 de noapte si la 4 dimineata ? ” Toti suntem oameni… Si toti nu stim a pretui cite ceva, la locul si timpul potrivit. Trebuie sa pretuim minuta,ora,ziua si persoana alaturi de care ne aflam. Trebuie sa luptam pentru ceea ce ne apartine… Dar nu inteleg de ce in mintea mea isi joaca viata, gindul ca trebuie sa sufar…? Da, oamenii nu-s vesnici. Asa cum si hainele nu-s vesnici. Dar noi suntem acele erori care gresim si acele erori care putem salva totul… Dar cind in jocul tau, intra persoana cu care nu vreai sa ai conflicte, tu pur si simplu cedezi locul si ii zimbesti frumos in raspuns. Si da, o sa te doara, acolo inauntru, si o sa suferi, dar tu nu faci pentru tine, tu faci pentru cineva special acest lucru… Si tu draga Dumnezeu, vezi totul… Vezi ce viata de rahat am avut, vezi cum ma simt si ce simt acum, stii ce va fi miine cu mine si stii ce va fi mai departe… De ce ma chinui? Ia-ma la tine. Ti-e greu? Nu cred. Oricum nici-un folos aici pe pamintul asta rece… Ma doare ca trebuie sa pierd, ceea pentru ce am fost asa cum sunt… Pacat ca oamenii stiu sa se bage si sa strice totul… Pacat ca oamenii nu pretuiesc ceea ce au, si fug dupa ceea ce nu va fi niciodata a lor. Acum, ca m-am maturizat… Eu vreau doar una… Ia-ma la tine… Oricum puteri nu mai am… Si stiu ca am pierdut ceea ce am avut… Si TU stii cit de tare doare sa pierzi ultimul om, in care te-ai vazut pe tine. Ia-ma la tine… Ca de nu, vin eu la tine…
0 Коммент.:
Trimiteți un comentariu