Eu am vrut o prietenie normală… Fără trădări, dureri, vîibosuri şi lacrimi. Am vrut o prietenie tare frumoasă şi cu sentimente adevărate. N-am vrut pauze, stopuri şi evadarea gîndurilor ţi nervilor, n-am vrut isterici şi probleme cu sănătatea. Am vrut o prietenie tare normală. Ok, să-ţi reamintesc ceva, poate îţi topesc inima de gheaţă. Îţi mai aduci aminte prima conversaţie a noastră? Cum a fost? Mai ţii minte? Dar prima dată cînd ne-am auzit vocile la telefon? Cum a fost? Planurile noastre făcute penrtu prima întîlnire, le ţii minte? Dar prima dată cînd ne-am văzut, mai ţii minte emoţiile? Vorbeam la telefon şi una la alta „Nu, mi-e frică. Hai fug să mă ascund” şi tu „Nu, că nu vin. Mă întorc înapoi”… Mda… Mai ţii minte asta? Doare, pentru că nu pot uita… Dar nu ştiu ce e cu mine… Vreau să uit sau nu… Dar prima îmbrăţişare cît de emoţionată a fost… Oh fuck… Zbiară sufletul meu… Eu am vrut să-ţi demonstrez că prietenia adevărată chiar există. Să-ţi arăt că te pot face fericită, că te pot face să crezi în vise colorate, că voi avea grijă de tine şi că te voi numi muză zi şi noapte… Eu am vrut… Să zîmbeşti,să fii stimată şi iubită. Am vrut să fii tu însăţi în lumea noastră. Ajung atîtea teatre şi jocuri, ajung atîtea drame şi trădări, ajung atîtea dureri şi lacrimi… Noi trebuia să fim un exemplu pentru toţi… Noi trebuia să luptăm pentru prietenia noastră şi să n-o lăsăm în prăpastii… Îmi vine să dispar şi să te uit… Ştiu că nu va fi ca înainte… Dar ţine minte… Eu am vrut să fii tu însăţi în lumea noastră, fără ei şi ele, doar noi două. Noi două în lumea noastră plină de aventuri şi dorinţe vii. Ştiai bine că dau şi viaţa pentru tine… M-ai călcat… Sentimentele mi le-ai tăiat… Eu totul aveam să fac pentru tine… Dar tu…? Eu am vrut… Păcat că atunci cînd vei înţelege, va fi deja tîrziu… Eu, am vrut…
0 Коммент.:
Trimiteți un comentariu