Si vine un moment parsiv si monoton in viata, atunci cind nu mai vreau sa traiesc… Fiind epuizata si iritata, imi dau seama, ca nu voi putea trece peste aceasta evadare, dar… Eu nu uit ca sunt persoana puternica, nu uit ca in trecut, am parcurs multa durere, nu uit ca am multa suferinta strinsa pina la oase, nu uit cite lacrimi am ingropat prin cimitirul din sufletul meu, nu uit cine sunt si cine vreau sa devin… Traiesc cu prezentul… Am un prezent aglomerat ca strazile din New York… Toti vor sa ma vada pozitiva, nebuna, colorata si vie, adica eu sa fiu eu. Da, si mie imi place sa fiu asa… Si incerc sa fiu, chiar de ma doare, acolo inauntru… La viitor nu ma gindesc, nu am timp… Incerc sa ma feresc de probleme, dar nicidecum nu fug de ele… Si pentru un moment, acum ochii mei sunt inchisi… Mmm… Intuneric… E negru totul… Deschid ochii, si privesc in pod, apoi privirea se indreapta la stinga spre geam, si imi dau seama ca e dimineata. Si trec minutele, apoi orele, si e noapte… Imi dau seama ca ziua a trecut in zadar si eu nu am facut nimic inafara de a-mi umple iarasi mintea cu prostii… Aprind o tigara si trag intens in mine fumul. N-am mai fumat demult, dar vad iesirea emotiilor prin fumul care-l expir. Fum de tigara, ginduri amare, dureri de cap, privire stearsa si emotii turbate… Vreau sa ma distrug oare? Desi cred ca m-am saturat sa fiu eu, cea puternica si buna, sincera si intelegatoare… Asa-mi vine sa urlu intre cei 4 pereti goi, asa-mi vine sa ma spinzur ca gindul disparut, asa-mi vine sa mor ca pasarea in libertate… Ma spal cu apa rece pe fata, ma privesc in oglinda si nici nu ma recunosc… Merg spre camera si iau sticla de vodka si o arunc in perete, apoi imi string tare pumnii si lovesc si tot lovesc si iarasi lovesc… Imi sparg pielea si imi singera pumnii tare si rani imi fac si simt pe viu cum se rupe carnea, dar oricum lovesc… Stiu ca Dumnezeu imi filmeaza drama vietii… In noaptea asta, e drama peretilor in singe… Nu, eu nu joc teatru. Sunt o actrita care e adevarata si sincera, sensibila si plina de incapatinare si dreptate, sunt actrita care trece prin viata pe viu, cu ochii deschisi si cu sufletul curat… Deseori, sufletul meu il egalez, ca un om sarac care n-ar avea ce minca, si si-ar cistiga banul doar daca ar merge descult prin bucatile de sticla. Da, eu sunt actrita vietii mele si azi noaptea, trec pe viu, prin drama peretilor in singe… Am umplut toti peretii in singe, am niste miini de parca am taiat stecla cu degetele… Drama peretilor in singe, ramine o paranteza intretaiata in viata mea… E noapte… Inchid ochii… Apoi ii deschid incet si vad singe pe pereti si o drama desenata pe miinele mele…
0 Коммент.:
Trimiteți un comentariu