Avionul meu.

Nu-mi place distanta si urasc sa ma despart de ceea ce-mi apartine… Am o viata plina de coshmar… Am stricat multe oglinzi cu sticle de vodka, si nu din motivul ca ma consider o persoana urita sau ceva de genul dat, dar din simplu motiv ca, cind ajung sa lupt pentru ceea ce-mi apartine, eu trebuie sa las… Am mintile afumate… Desi stop… Eu nu fumez… Ah da… Constiinta mea fumeaza… Am lucrat 10 nopti la rind, si mi-am tot vindut sufletul scriind versuri pe peretii din subsol, si n-am dormit nopti si zile, si pina la sfirsit… Mi-am luat bilet cu destinatia – Suflet Disparut… O sa zbor degraba peste mari si oceane… O sa ajung acolo unde sufletele mor pe viu… O sa-mi sting sentimentele si emotiile si o sa fiu un robot… Cicatrice pe corp, pumni loviti de pereti si podele, inima impietrita, suflet pierdut si minti murdare… Tu crezi ca eu fug? Nu. Eu urlu. Tsss… Auzi? Inima mea inca bate… Eu inca sunt vie… Tsss… Lasa-ma… De bagaj nu am nevoie… Trebuie sa plec. Avionul meu degraba va ateriza… Si eu voi zbura. Nu, eu nu mor. O sa ne vedem altadata si de vorba vom sta tot altadata. Nu uita sa fii om cu suflet mare. Dar ia seama pe cine primesti in el. Nu toti stiu sa se descalte, inainte de a intra in el… Si nu toti stiu sa iasa pe usa frumos. Ei fac usile lor si lasa rani adinci. Mmm… Ce pacat… Avionul meu a venit… Eu plec… Dar cind ai timp… Incearca sa-ti amintesti de mine si sa mai intri prin ospetie… Poti sa nu te descalti… Caci tu ai voie sa faci orice, asa cum ai avut voie sa schimbi totul… Zbor usor mie…